Cand doua picaturi de ploaie se unesc pe geam, cele doua se preling impreuna, cu repeziciune si formeaza o picatura mai mare. Cand intalnesti o persoana speciala la o varsta frageda, cresti impreuna cu ea, imparti aceleasi trairi si te gandesti ca e cea mai apropiata fiinta atunci cand ai o problema sau o bucurie de impartasit. Ea te poate intelege, pentru ca e cealalta imagine din oglinda sufletului tau, acea persoana care iti vorbeste deschis, iti zambeste cand ai cea mai mare nevoie si te sfatuieste cum se pricepe mai bine cand vine vorba de un cuvant bland, cald (incalzit de propria-i inima sincera).
Ai aparut pe neasteptate, intr-o insorita zi de vara, acum 13 ani. Te-am privit curioasa... vroiam sa te cunosc, pentru ca imi placeau nespus rochita ta portocalie, in dungi, marinareasca, tunsoarea baieteasca similara cu a mea, dar care iti indulcea trasaturile, si ochii mari, verzi ce ma priveau la fel de curios. Din ziua aceea am devenit vecine, mai apoi colege de scoala, de clasa si de banca, dar cel mai important, am devenit prietene bune.
Suntem diferite, avem opinii contradictorii, dar stiu ca ai ceva special. Tocmai aceasta relatie de opozitie face ca prietenia noastra sa fie solida, desi pare imposibil. Copilaria mea este strans legata de a ta, de izul dulceag al zilelor de primavara care ne surprindeau jucandu-ne impreuna, de iernile geroase si austere animate de rasete si jocuri ce colorau peisajul acromatic, sobru.
Am fost invaluite de fericire casta, dar am impartasit si momente sumbre alimentate de rautatea celorlalti, momente care au contribuit la o maturizare precoce nedorita.
Timpul a trecut izbitor de repede si a lasat in urma pete de culoare... unele in tonuri calde, altele in tonuri reci. Vom face o incursiune in lumea copilariei de cate ori vom avea chef, pentru ca vom ramane mereu apropiate si nimeni nu ne poate fura cei 13 ani petrecuti impreuna.
