Dulce singuratate

Nimeni. Nimic. Eu si atat. Lumea mea ascunsa tuturor printr-un egoism feroce sau o lasitate dizgratioasa. De fapt, e teama de a-i lasa pe ceilalti sa-mi cunoasca adevarata fata, cea pe care multi ar detesta-o. Pendulez intre ura si dragoste, intre dispret si admiratie pentru cei din jur, ii gasesc pe rand, originali si fazi, profunzi si simpli. Nu pot avea o singura parere despre un individ, personalitatea oamenilor poate capata diverse nunate in functie de imprejurari. Asa ca, de ce sa ma mai obosesc sa-i inteleg? Fiecare cu propria-i lume. De unde ideea de solidaritate? De ce sa ne bazam unii pe ceilalti? Fiecare cu problemele lui si cu propria putere de a le face fata. Singuratatea te face egoist, poate crea monstri, in aparenta linistiti si inofensivi, dar imprevizibili.

Despre optimisti

Fericirea este o iluzie? Am putea fi fericiti daca realitatea ni s-ar infatisa exact asa cum este ea si nu ar fi distorsionata de utopii? Nu. Fercirea este o panza de iluzii, tesuta de fiecare dupa propriile puteri, la oamenii optimisti fiind mai deasa… Altora li se pare dureros sa traiasca in mirajul fericirii. Acestia rup cu indarjire panza iluziilor si din dorinta lor de a vedea dincolo de aparente, se trezesc izbindu-se de zidul realitatii.
Ai cunoscut o persoana speciala si imprejurul tau se revarsa bucuria asemenea unei cascade. Simti ca fericirea ta ar putea indulci chiar si cea mai sarata mare, ca ai putea colora lumea in cele mai vii nuante, ii simti pe cei din jur mai aproape de sufletul tau si vrei sa cerni peste inimile lor putin din bucuria ta, sa imprastii zambete contagioase tuturor. Starea de beatitudine se intensifica, atinge apogeul, apoi, treptat, se risipeste ca o boare placuta de primavara. Abia atunci realizezi ca totul a fost o scamatorie ieftina realizata de un prestidigitator nevazut, care pentru o fractiune de secunda ti-a lasat impresia ca magia exista. Oamenii optimisti traiesc intr-o succesiune de astfel de trucuri, poseda sau mai bine spus sunt posedati de dorinta de „a o lua de la capat” , de a gasi fericirea in alta parte, de a alearga neobositi asemenea unor cai de curse, dupa iluzii. Sunt doborati, dar se ridica si alearga mai departe cu acea panza inselatoare pe ochi. Ar fi fost demult striviti de realitatea cruda, daca nu ar fi avut aceasta proptea, iluzia, care sa le proiecteze in subconstient fericirea.

Din senin...

Cand te astepti mai putin se intampla sa ai parte de ceva cu totul special, ceva la care ai visat mereu in subconstient; stiai ca ai nevoie de acest ceva, dar nici nu-ti imaginai ce forma va lua... ti se pare dificil sa exprimi in cuvinte aceasta dorinta. Vroiai sa iesi din monotonie cumva, sa incepi sa simti ca vine primvara si odata cu ea si speranta. Si uite, ca intr-o zi banala, necunoscutul te ia prin surprindere. Primesti un mesaj scurt, dar plin de subintelesuri si timp de 2 secunde, cat iti ia sa-l citesti, inima incepe sa-ti zvacneasca puternic, pupilele ti se dilata si un val de caldura iti inunda trupul. Uimirea face loc altui sentiment, ce se inradacineaza in sufletul tau, si anume, fericirea. Nu te-ai straduit sa te faci placuta, nu ai iesit cu nimic in evidenta, ai pastrat mereu rezerve fata de situatiile si persoanele cu care ai intrat in contact, modul tau natural de a te comporta si exprima nu aveau cum sa te faca sa stralucesti si totusi, necunoscutul misterios ar vrea sa te cunosca, pentru ca intuieste ca ar avea ceva in comun cu tine. Neincrederea te poarta cu pasi timizi spre el, dar cu timpul constati ca norocul ti-a suras si ai dat peste o persoana deosebita. Acea persoana pe care ai cautat-o indelung si ai avut impresia ca nu o vei gasi vreodata. Cu zambetul pe buze iti soptesti ca te-ai inselat amarnic. Ceva iti spune ca esti speciala si cei ca tine merita persoane pe masura.
Daca daruiesti, vei fi rasplatit. Trebuie doar sa ai rabdare, pentru ca darul nepretuit pe care il vei primi, cu cat se lasa mai mult asteptat, cu atat va fi mai deosebit.

Imbratisata de vise

Cateodata ma simt ca o frunza purtata de vant; plutesc intr-o visare sora cu lesinul - pierd notiunea timpului, nu resusesc sa constientizez in intregime ce se intampla in jurul meu, iar oamenii, figurile lor, dispar din campul meu vizual. Ma afund intr-o alta lume care ma inghite cu totul, personajele ei se perinda haotic in vid, vorbesc, susotesc sau tipa. Eu nu iau parte la imtamplari, doar observ comportamentul lor. De multe ori, personajele sunt cunoscutii, prietenii sau rudele mele, alteori zugravesc in minte portretul unor persoane de care doar am auzit si imi imaginez cum ar reactiona in unele situatii. Mi s-a intamplat de multe ori sa vorbesc cu cineva si brusc, in timpul conversatiei, sa-mi mut privirea intr-un punct fix si sa cad intr-un fel de transa care se numeste visare cu ochii deschisi. Am nevoie de momentele astea, sunt dependenta de ele. Desi par neatenta la ce se vorbeste in jurul meu, resusesc sa retin ceea ce mi se spune, absorb cuvintele ce-mi trec pe la ureche si cand ma 'trezesc' din visare resusesc sa continui discutia. Din fericire, clipele astea sunt destul de dese atunci cand ma plictiseste vreo conversatie la care trebuie sa iau parte si realtiv rare si de scurta durata atunci cand sunt nevoita sa ma concentrez si sa fiu atenta.
Da, plutesc cateodata, asemeni unei frunze...

Sublima moarte!

Intotdeauna m-am intrebat ce poate simti o persoana in ultimele ei clipe. Teama sau o imensa curiozitate? Liniste sufleteasca sau o tristete cumplita ca va trebui sa se desparta de cei dragi? Probabil toate la un loc, toate intr-un amalgam de sentimente.
As vrea sa mor in somn. Sa visez mai intai ceva care sa-mi prevesteasca moartea, ceva cu totul special, sa ma trezesc si sa ii anunt pe toti ca voi muri, ca sa-i inspaimant si sa creada ca delirez, apoi sa adorm si sa nu ma mai trezesc. De ce nu ne putem alege singuri momentul mortii (excluzand sinuciderea) ? Daca ar fi fost posibil, mi-as fi dorit ca aceasta clipa sa fie cat mai curand... sa anunt in stanga si-n dreapta ca voi muri si sa rad in hohote cand ei se vor uita piezis la mine. Sa le explic intocmai in ce mod voi muri si cand, cu exactitate, iar ei sa zambeasca fortat la inceput, apoi treptat pe fata lor sa se zugraveasca teama. Nu ma vor crede. Niciunul. Poate vor crede ca pesimismul meu a ajuns la paroxism si ma vor imbarbata, crezand ca asta ma va ajuta sa ies din abisul disperarii unde cred ei ca ma zbat. Nicidecum. Le voi explica foarte calm ca am avut un vis premonitoriu si ca in somn imi voi gasi izbavirea, nu in incurajarile lor. Atunci toti vor schimba priviri intrebatoare si eu voi izbucni in ras, un ras impetuos, sfidator si-i voi privi pe toti in ochi cu lacomie, sa le observ reactia.
Imi doresc nespus sa am aceasta putere, de a rade in fata mortii, de a parasi lumea asta cu un zambet intiparit pe fata, un zambet batjocoritor, ca si cand as spune: " Mi-e indiferent daca traiesc aici sau pe lumea cealalta, nu-mi pasa de voi toti, m-am prefacut ca tin la voi, ca va iubesc, de fapt doar radeam de voi, de duiosia pe care mi-o aratati si de dragostea pe care mi-o purtati. Paream sincera, pura, dar de fapt imi era lehamite de voi toti si in sinea mea va criticam intr-un mod monstruos. Da, am fost ipocrita, si ce daca? Asa am ales sa traiesc si sa mor, razand de voi toti." .
Sublima moarte!

8 Martie

Ninge. Tocmai m-am uitat pe fereastra si am vazut un stol de pasari. Zboara zapacite, buimacite, nu-si gasesc locul aici. Suflete naive... Credeati ca dupa o lunga si obositoare calatorie veti avea parte de caldura, lumina si iubire? Va trebui sa mai asteptati... Aveti rabdare, va veni si momentul vostru.

Pentru ce sa zambesc astazi? (pentru ca ninge primavara)
Pentru ce sa zambesc?? (pentru ca ninge primavara)
Pentru ce??? (pentru ca ninge primavara)

O privire...

Din noianul de amintiri ce mi se revarsa valvartej prin fata ochilor, am ales doar una, poate cea mai importanta, si anume acea amintire, din acea noapte senina de primavara, din acea clipa cand acea privire fugara, plina de subintelesuri, m-a impresurat, m-a invaluit cu ce avea mai frumos si mai sincer. Aceasta privire avea sa ma urmareasca zile, nopti, luni incheiate. Revenea mereu cu o intensitate crescanda, imi alimenta visele, imi dadea sperante, imi aducea o licarire de bucurie, ma ademenea sa inchid ochii cat mai des pentru a o intalni iar, iar, iar...
De ea se leaga totul, de aceea mi se pare cea mai importanta. De la ea a pornit totul... sau nimic (depinde din ce unghi este vazuta situatia si de catre cine). Au mai fost si alte priviri, alte zambete, alte chipuri, alte figuri, alte nopti instelate ca atunci, alte clipe incarcate de semnificatii ca aceea, dar nu au putut avea acelasi impact asupra simturilor mele.
Acea privire va ramane intiparita in sufletul meu pana cand o boare placuta, dulceaga, o va spulbera, odata cu toate amintirile adunate cu ravna in decursul vietii mele. Abia atunci ma voi descatusa de toata tristetea provocata de acea blestemata privire, din acea blestemata clipa a acelei blestemate nopti de primavara.

Iata explicatia!

Am gasit raspunsul la intrebarea "De ce sunt asa melancolica, pesimista, trista, negativista? " . Se pare ca astrele sunt de vina. Curioasa din fire, m-am apucat sa caut informatii despre data mea de nastere si iata ce am gasit:


- in zodiacul european sunt Fecioara ("Nu e o fire emotionalã, ba chiar pare adeseori rece si antipaticã. Cine are rãbdare de a o cunoaste mai bine va aprecia simtul ei de ordine, de organizare si meticulozitate în tot ceea ce face. Sensibilã si timidã, modestã si rezervatã, ea poate apãrea initial ca tipul fecioarei în alb, castã si purã (ceea ce într-un anume sens si este), dar sã nu vã asteptati sã se lase influentatã neconditionat de dumneavoastrã, cãci pune o mare hotãrâre în tot ceea ce face si devine adesea foarte încãpãtânatã.")




- ascendent in Gemeni ("Nativii cu ascendentul in Gemeni pot fi impartiti in doua categorii. Cei dintr-o astfel de categorie sunt agitati, schimbatori, vorbareti si putin capriciosi. Acesti nativi sunt interesanti si amuzanti. In mod constant explica diferite lucruri, fie ca este vorba de comportamentul sau opiniile lor, fie ca este vorba despre cele ale persoanelor din jurul lor. Pentru cei dintr-o aceasta posbila a doua categorie ne referim la cei care sunt mai degraba reci si cu un comportament intelectual. Acesti nativi sunt destul de ingeniosi si isteti, insa, fata de cei din prima categorie, par a fi mai putin veseli si sunt schimbatori. Observatiile pe care le fac sunt taioase si maniera generala este mai severa.")






- in zodiacul chinezesc sunt Capra ("Este caracterizata prin sinceritate, amabilitate, dar mai ales printr-o mare sensibilitate si numeroase capricii. Firea sa este foarte poetica, dand dovada de talente in domeniile artistice si de un puternic simt al creatiei.Pesimista, dar cu mult bun simt, nu va fi prea obiectiva in aprecierea diferitelor situatii. In general se plange tot timpul de soarta ei, de comportamentul celorlalti, desi ea insasi este foarte pasiva si se agata din proprie initiativa de ceilalti membri ai societatii. De o nehotarare cronica, are nevoie sa fie mereu incurajata si indrumata.")




- ascendent in Mistret ("Ascendentul in acest semn zodiacal il face pe nativ sociabil, multumit de sine, grijuliu si saritor in ajutor celor nepastuiti de soarta. Amabilitatea lui, sinceritatea si increderea pe care o revarsa celor din jur, il va determina sa aiba numai prieteni pe unde umbla. Mintea agera il va ajuta sa obtina rezultate remarcabile, mai ales daca se ocupa de partea financiara.Este o fire deschisa si sincera, chiar daca aparent este modesta.")






- in zodiacul indian sunt Pana ("Nativul zodiei Pana din zodiacul indian stapâneste mestesugul cuvintelor. Vorbeste si scrie cu mult farmec si stie sa fie foarte convingator. Poate face o cariera stralucita ca orator sau scriitor si chiar îsi doreste sa ajunga o personalitate vestita. Nu este exclusa o cariera politica, în care carisma sa îl poate ajuta enorm. În viata particulara, nativul din zodia Pana are tendinta sa devina cabotin si lipsit de modestie. Are nevoie de un partener de viata întelegator si rabdator.")




- in zodiacul floral sunt Margareta ("Nu are multi prieteni, dar cei care exista sunt cei pe care se poate baza in orice moment. Este un nativ foarte prudent, dar incapatanat si agesiv atunci cand ii sunt incalcate si amenintate principiile sau regulile. Lasa de cele mai multe ori impresia celor din jur ca nimic nu il poate clinti, cand de fapt este o fire sensibila si susceptibila. Este destul de econom in gesturi si fapte, isi canalizeaza energia numai pentru scopuri bine precizate si urmareste sa isi maximizeze randamentul.")




- in zodiacul arboricol sunt Salcie ("Frumoasa si melancolica, are mult farmec misterios, fiind un copac foarte pitoresc. Exista o lentoare dulce in modul ei de a se comporta si aceasta o face foarte atractiva, indeosebi pentru cei ce cauta o fiinta romantica. Ii place poezia, atmosfera de toamna ploioasa si miresmele imbatatoare.Atuurile sale sunt inteligenta, fantezia, intuitia, supletea si un fler deosebit in dezvaluirea intentiilor celorlalti. Cu o aparenta fragila, Salcia e o maestra a defensivei si a contraatacului.")






- in zodiacul egiptean sunt Mout ("Cel nascut sub semnul lui Mout este o persoana emotiva, careia ii lipseste increderea in sine si poate trece rapid de la veselie la melancolie. Are o imaginatie bogata. Ceilalti il pot considera misterios pentru ca are darul de a-i intriga pe cei mai putin complecsi decat el. Adesea prefera singuratatea care ii permite sa se protejeze impotriva celorlalti si sa se dezvolte spiritual. Exista chiar riscul sa se izoleze complet.")






- in zodiacul totemic sunt Urs ("Se remarcã prin calm si fortã interioarã. El stã ferm cu picioarele pe pãmânt si nu are tendinta de a-si pierde capul. În plus, are un efect benefic asupra celor din jurul sãu, aplanând conflictele si calmând atmosfera prin simpla sa prezentã. Pe de o parte este un bun organizator, cãruia nu-i scapã nici un detaliu, pe de altã parte - e un om blând, care pretuieste înainte de toate relatiile amabile si cãlduroase.")





- in zodiacul arab sunt Buzdugan ("Aceastã armã are ca principalã caracteristicã faptul cã reprezintã contradictia personificatã. Este stabil, dar si cu toane, linistit, dar îndãrãtnic adeseori, conservator în actiuni si rebel în planuri/proiecte, rutinier si nestatornic, dur si slab.E sentimental, usor naiv în dragoste si romantic.")





- in zodiacul aztec sunt Floare ("Este foarte amabila, prevenitoare, sociabila si plina de farmec. Se afla intr-o permanenta miscare si se preocupa frecvent de problemele altora. Scanteietoare in societate, mondena, la curent cu toate noutatile, va incanta pe toata lumea datorita modului ei foarte deschis de comportament. E corecta in relatiile cu toti cei din preajma sa si foarte saritoare atunci cand acestia au nevoie de ajutor.")





Pana la urma, fiecare om e special in felul lui, inclusiv eu, cu melancolia mea specifica.

Fad

As vrea sa depasesc stadiul la care am ajuns ai am stagnat multa vreme. Trebuie sa gasesc o cale de a evada din starea latenta in care ma aflu. Trebuie sa-mi eclipsez partea negativa a sufletului si sa o ajut sa iasa la lumina pe cea pozitiva. Pot face asta, incojurata fiind de rautatile celor din jur, de plictiseala covarsitoare, de gandurile negre, de pesimismul interior?
Ma simt pustiita si plictisita peste masura... Oamenii sunt gri, vremea e gri, toata ziua ninge ori ploua, iar eu stau in casa si visez la o schimbare. Monotonia ma macina incet, dar sigur. Ma sufoc!
Ascult obsesiv melodie dupa melodie, citesc carte dupa carte, visez noapte de noapte, zi de zi si cam atat... Astept cu ardoare acel moment, acea clipa de neuitat. Nu stiu in ce va consta, nu stiu cand va veni, dar cert este ca ma va scoate din starea prezenta de hibernare si va da un nou sens vietii mele.

Ce insemni pentru mine

Sunt imuna la zambetele contagioase ale oamenilor optimisti, nu pot gusta viata picatura cu picatura, asa cum fac ei. Nu cred in fericire si in speranta... probabil sunt o inadaptata a vietii. Nu, omul este o fiinta adaptabila, maleabila... atunci exista o alta explicatie. NU am cunoscut adevarata fericire, nu am reusit sa-mi exorcisez demonul interior generator de sentimente negative care nu ma lasa sa traiesc. Am gasit raspunsul sau ma mint din nou... nici eu nu mai sunt sigura de ce mi se intampla si e grav. Daca nu ma cunosc inseamna ca nu traiesc. Sau traiesc intr-un vis pe cale sa devina cosmar.
Momentele pe care ei (persoanele optimiste) le considera imbibate de fericire, beatitudine, bucurie, mie mi se par anoste, lipsite de sens, chiar penibile.
Ma identific adeseori cu o salcie. Da, acel copac trist, deloc falnic, mereu cu ramurile la pamant, indurerat de propriul sau blestem.
M-am inchis in mine insami, nu vreau sa ma cunoasca nimeni, pentru ca superficialitatile din jur imi provoaca greata. Vreau sa-mi tin privirea in jos, cat mai jos cu putinta, pentru a nu vedea ce se intampla in jurul meu, precum salcia dintr-un parc pustiu.
Era o vreme cand tanjeam dupa atentie... vroiam sa cunosc firea oamenilor, sa-i inteleg pentru a-i putea ajuta, pentru a le fi de folos, pentru le a oferi ce aveam mai de pret... De ce vroiam sa patrund in sfera lor, de ce ii cautam? Era presiunea exercitata de singuratate sau poate ultima ramasita de generozitate pe care o mai aveam. Acum nu mai vreau nimic de la ei, nu mai vreau sa le inteleg comportamentul trivial si gandirea searbada. De ce? Pentru ca nu mai am nevoie de ei... mi-am intalnit propriul eu, care face cat toata omenirea la un loc.





Da, am avut sansa unica in viata sa-mi intalnesc alter ego-ul. Singura fiinta care ma poate intelege. Este o parte din mine. Similitudinile pot apropia, in unele cazuri, si se poate ajunge chiar la o suprapunere perfecta intre trairile si sentimentele dintre doua persoane. Nu credeam ca poate exista o asemenea legatura intre noi, o conexiune aproape inumana, care depaseste limitele comunicarii verbale si nonverbale si poate ajunge chiar la telepatie. Da, ne-am putea intelege doar printr-un schimb de priviri, as putea spune ce gandesti doar uitandu-ma la tine si as putea simti starea ta de spirit, de parca mi-ai imprumuta-o mie. Cateodata mi-e frica sa nu dispari... nu vreau sa te pierd in valtorile vietii ce vor veni odata cu trecerea timpului. As vrea sa ramanem mereu in stadiul in care ne aflam acum, fara sa intervina vreo schimbare care ar putea periclita prietenia noastra. Urasc shimbarile, pentru ca sunt inselatoare. Cand crezi ca o schimbare ar fi benefica intr-o relatie, inseamna ca ceva nu merge si din acel moment totul se destrama incet, dar sigur.
Tu si eu sau, as putea spune, eu si eu ne vom cladi fericirea, propria noastra fericire, departe de toti, intr-un univers paralel, intr-un spatiu nedefinit cu ajutorul celei mai puternice legaturi care poate exista intre doua persoane (si singura in care cred, de altfel) - prietenia.

L-am vazut!

L-am vazut... desi nu aveam asteptari mari de la el si nu credeam ca ma va incanta si-mi va atrage atentia (credeam ca o sa adorm intre timp), mi s-a parut extraordinar! Subiectul nu este departe de realitate, in mare parte, si sunt sigura ca mesajul transmis a fost pe cat de socant, pe atat de necesar. Am pierdut contactul cu Natura si tot ceea ce inseamna primordial. Esenta vietii consta in capacitatea nostra de a conserva ceea ce ne-a fost dat si de a relationa cu noi insine prin elementele originare ale vietii, prin insasi Natura. Putem face asta in secolul nostru, in mileniul predestinat pieirii, cand toata increderea in primordial a fost distrusa, incetul cu incetul, de-a lungul anilor? Nu mai putem ajunge in stadiul contopirii cu noi insine, in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca am devenit sclavii propriilor noastre slabiciuni. Nu mai putem salva nimic din ceea ce ne-a fost oferit de planeta, am redus resursele naturale, ne-am uitat sufletele si inca nu constientizam raul produs, inca avem valul pe ochi. Credem ca suntem invincibili si vom trai o perioada considerabila, ca vom trece prin toate etapele vietii, insa ne mintim singuri... Totul se poate termina azi, maine, peste o luna, intr-un an... Nu avem date clare, nu putem avea date clare, pentru ca nu noi decidem cand Natura isi va pierde capacitatea de a mentine echilibrul vietii... si atunci totul se va sfarsi. Si nu mai este mult pana atunci... Am ales fericirea materiala, am vrut cat mai mult si vom suferi consecintele treptat, treptat. Mai intai Soarele ne va invada planeta, prin razele distrugatoare, lipsiti fiind de bariera stratului de ozon, apoi ghetarii topiti vor determina cresterea nivelului apelor, animalele vor disparea si noi le vom urma in neant... Nu putem spune ca Natura se razbuna, ci doar ca isi va pierde puterea de a ne proteja si atunci lumea va disparea. Nu vom gasi alta planeta locuibila, favorabila nevoilor oamenilor... ne-a fost data o viata aici. Trebuia sa fie armonie, o legatura stransa a omului cu Natura... Poate ca a existat la inceputurile omenirii, insa odata deschisa cutia Pandorei (apropo de film), nimic si nimeni nu o mai poate inchide.

O prietenie lunga, cat o viata de om

Cand doua picaturi de ploaie se unesc pe geam, cele doua se preling impreuna, cu repeziciune si formeaza o picatura mai mare. Cand intalnesti o persoana speciala la o varsta frageda, cresti impreuna cu ea, imparti aceleasi trairi si te gandesti ca e cea mai apropiata fiinta atunci cand ai o problema sau o bucurie de impartasit. Ea te poate intelege, pentru ca e cealalta imagine din oglinda sufletului tau, acea persoana care iti vorbeste deschis, iti zambeste cand ai cea mai mare nevoie si te sfatuieste cum se pricepe mai bine cand vine vorba de un cuvant bland, cald (incalzit de propria-i inima sincera).
Ai aparut pe neasteptate, intr-o insorita zi de vara, acum 13 ani. Te-am privit curioasa... vroiam sa te cunosc, pentru ca imi placeau nespus rochita ta portocalie, in dungi, marinareasca, tunsoarea baieteasca similara cu a mea, dar care iti indulcea trasaturile, si ochii mari, verzi ce ma priveau la fel de curios. Din ziua aceea am devenit vecine, mai apoi colege de scoala, de clasa si de banca, dar cel mai important, am devenit prietene bune.
Suntem diferite, avem opinii contradictorii, dar stiu ca ai ceva special. Tocmai aceasta relatie de opozitie face ca prietenia noastra sa fie solida, desi pare imposibil. Copilaria mea este strans legata de a ta, de izul dulceag al zilelor de primavara care ne surprindeau jucandu-ne impreuna, de iernile geroase si austere animate de rasete si jocuri ce colorau peisajul acromatic, sobru.
Am fost invaluite de fericire casta, dar am impartasit si momente sumbre alimentate de rautatea celorlalti, momente care au contribuit la o maturizare precoce nedorita.
Timpul a trecut izbitor de repede si a lasat in urma pete de culoare... unele in tonuri calde, altele in tonuri reci. Vom face o incursiune in lumea copilariei de cate ori vom avea chef, pentru ca vom ramane mereu apropiate si nimeni nu ne poate fura cei 13 ani petrecuti impreuna.

Blestemul

M-am trezit mangaiata de acordurile suave de voiara si am recunoscut melodia desueta venita din neant. Pisica neagra dormea sub scaun si la auzul glasului meu si-a ridicat somnoroasa capul rotund. M-a privit pentru o clipa cu ochii ei mici si oblici, dupa care si-a reluat pozitia, lasandu-se prada somnului.





Lumina imbietoare a diminetii m-a surprins placut, deoarece visul avut in aceasta noapte mi-a dat senzatia ca nu voi putea evada din negura sufocanta a reveriei.
Cu miscari lenese m-am indreptat spre fereastra, am deschis-o larg si m-am lasat invaluita de caldura usor sesizabila a memorabilei zile de 14 martie 2029.




Un presentiment vechi, ce ma urmareste zilnic de aproape doua decenii, a devnit astazi mult mai intens si visul avut in noaptea precedenta imi confirma temerile. Zbuciumul va lua sfarsit, odata cu apusul soarelui, cand ziua se va ingana cu noaptea, cand cerul va deveni rosiatic si pisica neagra se va transforma in cel mai mare cosmar al omenirii.




Am avut nenumarate clipe coplesitoare, cand deznadejdea m-a trantit la pamant si m-a impins la luarea unor decizii nefaste, decizii ce ar fi deviat sensul destinului meu, prestabilit de Ea acum 19 ani. M-a vegheat neincetat de atunci, a fost mereu prezenta in viata mea, paralizandu-mi sufletul. E pisica neagra, umbra Mortii, cea care mi-a soptit in vise ca voi deveni un spirit ratacitor, la sfarsitul insoritei zile de 14 martie 2029.




Aceasta este ziua predestinata scindarii trupului meu de suflet. Ce va fi dupa, voi afla in cateva ore lungi, incarcate de meditatii adanci asupra acestui subiect controversat. Ma invadeaza franturile de amnitiri, ce se perinda haotic in mintea mea, amintiri incetosate din scurta mea viata anosta. M-am izolat de prieteni, familie... pentru ei sunt inexistenta, asa ca nimeni nu va sti ca astazi voi deveni o naluca, un spirit al intunericului.




Se aude o melodie... ma linisteste, gandurile mi se risipesc, asa cum norii sunt maturati de vant... pleoapele imi cad alene...

Puritate, candoare

She's a fragile young girl and she needs protection. She's Nature.

Stay just here...

Have a seat.
Relax.
Listen the old tree.
Close your eyes.
Smile.

Un alt 1 Ianuarie

Ploaie.

Ameteala.

Dezgust.

Lume care-mi ureaza, masinal, La multi ani!.

Chill out music.

Semiobscuritate.

Posomorare casta.

Ignoranta.












Rezolutiile pentru noul an, anul Tigrului:

1. sa invat sa fiu ceea ce nu sunt ;
2. sa invat sa ma tolerez atunci cand voi deveni ceea ce nu sunt ;
3. sa invat sa cant la harpa ;
4. sa invat sa scriu cu mana stanga ;
5. sa invat sa dansez polca ;
6. sa invat sa merg in maini ;
7. sa invat sa citesc de la dreapta la stanga, fluent ;
8. sa invat sa-mi suprim teama inexplicabila de fluturi ;
9. sa invat sa iubesc tot ce nu are logica ;
10. sa invat sa inot .