Ne traim viata cu un scop ? Avem vreun destin in care ar trebui sa credem, la care ar trebui sa meditam ? Exista reincarnare sau este doar o notiune menita sa ne dea sperante ? Vom imbatrani, ne vom stinge din viata si ... vom fi uitati ?
O fotografie prafuita,
O ceasca de cafea aburinda,
O floare ofilita
Pe masuta lacuita.
El imi ofera fotografia tremurand
Eu o primesc, fredonand
O melodie veche-n gand.
In poza e o fata
Cu-o privire goala, fada,
Cu o tenta de candoare,
Cu o umbra de pudoare
Neschimbate-n cinci decenii.
El imi ofera cafeaua aburinda
Eu o primesc absorbita
De cantecul desuet din tinda.
Licoarea neagra se strecoara
Prin vine si ma-nfioara.
Gustul ei amar, pregnant
Imi aminteste obsedant
De trecutul colorat.
El imi daruieste floarea ofilita
Eu o primesc cu o mana vestejita.
O privesc indurerata.
O petala sta sa cada...
- Sa dormim acum, iubite.
Suntem flori vestejite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu