Blestemul

M-am trezit mangaiata de acordurile suave de voiara si am recunoscut melodia desueta venita din neant. Pisica neagra dormea sub scaun si la auzul glasului meu si-a ridicat somnoroasa capul rotund. M-a privit pentru o clipa cu ochii ei mici si oblici, dupa care si-a reluat pozitia, lasandu-se prada somnului.





Lumina imbietoare a diminetii m-a surprins placut, deoarece visul avut in aceasta noapte mi-a dat senzatia ca nu voi putea evada din negura sufocanta a reveriei.
Cu miscari lenese m-am indreptat spre fereastra, am deschis-o larg si m-am lasat invaluita de caldura usor sesizabila a memorabilei zile de 14 martie 2029.




Un presentiment vechi, ce ma urmareste zilnic de aproape doua decenii, a devnit astazi mult mai intens si visul avut in noaptea precedenta imi confirma temerile. Zbuciumul va lua sfarsit, odata cu apusul soarelui, cand ziua se va ingana cu noaptea, cand cerul va deveni rosiatic si pisica neagra se va transforma in cel mai mare cosmar al omenirii.




Am avut nenumarate clipe coplesitoare, cand deznadejdea m-a trantit la pamant si m-a impins la luarea unor decizii nefaste, decizii ce ar fi deviat sensul destinului meu, prestabilit de Ea acum 19 ani. M-a vegheat neincetat de atunci, a fost mereu prezenta in viata mea, paralizandu-mi sufletul. E pisica neagra, umbra Mortii, cea care mi-a soptit in vise ca voi deveni un spirit ratacitor, la sfarsitul insoritei zile de 14 martie 2029.




Aceasta este ziua predestinata scindarii trupului meu de suflet. Ce va fi dupa, voi afla in cateva ore lungi, incarcate de meditatii adanci asupra acestui subiect controversat. Ma invadeaza franturile de amnitiri, ce se perinda haotic in mintea mea, amintiri incetosate din scurta mea viata anosta. M-am izolat de prieteni, familie... pentru ei sunt inexistenta, asa ca nimeni nu va sti ca astazi voi deveni o naluca, un spirit al intunericului.




Se aude o melodie... ma linisteste, gandurile mi se risipesc, asa cum norii sunt maturati de vant... pleoapele imi cad alene...